Bunatatea-calitate sau „defect”?

O vorba buna,o privire calda.un zambet placut pot face minuni si realize miracole. Bunătatea încheagă, într-un mănunchi, dragostea, blândeţea, mila, mângâierea;  toate sunt topite aici  şi alcătuiesc o stare morală unitară. Bunatatea infrumuseteaza viata ,impacand toate neintelegerile;ea limpezeste ceea ce este incurcat,usureaza ceea ce e greu,inveseleste ceea ce e trist.A fi bun este o chestiune de temperament in cele din urma si de cele mai multe ori bunătatea reprezinta  atitudinea omului în suferinţă,asemenea prietenilor care se vad atunci cand ai cea mai mare nevoie de ei.Bunătatea este o valoare primordială. Degeaba avem inteligenţă, cultură, frumuseţe, averi, funcţii înalte, dacă nu avem bunătate. Nimic n-o poate înlocui! Dacă am vorbi toate limbile pământului, dacă am şti tot ce e nou… nu suntem oameni, dacă suntem răi! Să fii bun e un pas spre încredere, e un semn de respect care se manifestă în grija pentru cel de alături. Să aduci alinare, să ierţi, să dai încredere unui deznădăjduit, să-l ridici pe cel căzut, să-l salvezi pe cel rănit, să-l aperi, este minunat.Un citat care mie imi place foarte mult spune ca bunătatea este abilitatea de a-i iubi pe oameni mai mult decât merită,de a-i ajuta si de a avea grija de ei fara a astepta o rasplata.Insa cateodata nu exageram cu prea multa bunatate ??? Personal cred ca in lumea in care traim, bunatatea excesiva tinde spre naivitate,uneori spre prostie.Da,e frumos sa ajuti un om,sa fii bun cu el,orice ar insemna asta ,chiar si atunci cand nu ne sunt apreciate eforturile insa bunatatea este o calitate de care multi pot profita. . E o vorba : fii bun,dar fereste-te sa nu creada lumea ca poti fii numai bun,pentru ca mereu vor exista rautaciosi care vor profita de asta si inainte de a te asigura de binele celorlalti ai grija de propriul bine,chiar daca suna egoist.