Iana's Blog

septembrie 12, 2011

One in a million…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 12:37 pm

                  Multi oameni pierd din vedere aspectele esentiale ale vietii , consumandu-si intreaga energie si atentie pe nimicuri. Trist este ca , de cele mai multe ori , ei nu realizeaza decat foarte tarziu cate momente pretioase au irosit. Si cand ma gandesc ca am avut destule astfel de momente…

 

 

 

septembrie 5, 2011

One more time…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 9:42 am

” Cui pe cui se scoate ” sau ” Timpul le rezolva pe toate ” sunt doar vorbe in anumite situatii. Cu trecerea timpului nu reusesc decat sa-mi fie si mai dor iar inlocuirea cu altcineva scoate parca si mai mult in evidenta calitatile persoanei pe care ar trebui sa o uit. Nu inteleg de ce e atat de greu sa uiti o persoana… sau poate tocmai faptul ca nu ai nici nu motiv pentru a face asta ingreuneaza si mai mult situatia.

„I’d stop the world if only I could hold you one more time „.

august 27, 2011

Intamplari…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 6:26 am

Trebuie sa recunosc ca nu mai vazusem de ceva vreme scandaluri si oameni beti , cel putin nu prin zona in care stau eu. Zilele trecute am „asistat”  fara voie  la un astfel de incident : 2 oameni morti de beti injurau si faceau un ditamai scandalul pe la vreo 2 dimineata , prin fata blocului. Stateam si ma gandeam doar la femeia si copiii care ii asteptau acasa. N-as putea in viata mea sa am langa mine un asemenea om , care vine tot timpul beat si a doua zi se trezeste de parca nimic nu s-a intamplat.Nici nu pot sa le inteleg pe femeile care accepta asa ceva…adica avem doar o viata si sa ne-o petrecem asa e cam trist. De iubire nu cred ca se mai poate pune vorba pentru ca mi-e greu sa cred ca avand permanent scandaluri si betii mai poti simti ceva pentru acel om. Si mai ales daca mai sunt si copii la mijloc…nu poti permite sa creasca intr-un asemenea mediu. Nu stiu daca am dreptate sau nu dar consider ca e de preferat sa-ti cresti copilul singura decat sa-l supui zilnic la certuri si scandaluri. Am auzit destul de multe cazuri de oameni care reactioneaza foarte urat la bautura, pentru ca pur si simplu in momentul ala parca nu mai sunt ei. Eu chiar cred ca toate femeile care trec prin asa ceva ar trebui macar de dragul copiilor , daca nu pentru ele , sa faca ceva si sa nu mai indure tot chinul asta.

august 19, 2011

Relaxare………….

Filed under: Eu si...atat — iana @ 9:37 am

Am terminat in sfarsit cu licenta si sunt foarte fericitaaaaaaa. Am luat 10 , desi nici nu speram la o nota asa mare. Acum pot sa plec linistita la mare.

august 9, 2011

:)

Filed under: Eu si...atat — iana @ 5:23 pm

Mi-au mai ramas   cateva zile pana la licenta si sincer parca as vrea sa treaca mai repede timpul si sa vina odata saptamana examenelor . In general nu prea am emotii la examene , doar perioada dinainte e putin stresanta. Sper ca data viitoare cand scriu sa pot sa zic ca am terminat cu brio si sa am si eu in sfarsit macar  cateva zile din vara asta de vacanta.

iulie 29, 2011

If Tomorrow Never Comes

Filed under: Eu si...atat — iana @ 1:53 pm

O melodie superba :

 

iulie 20, 2011

Stres…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 5:13 am

Caldura , oboseala, licenta … un program foarte incarcat.  Mai am 3 saptamani pana la licenta si deja am impresia ca nu mai am timp de nimic , ca nu mai stiu nimic din ce-am invatat. Abia astept sa treaca perioada asta atat de stresanta( proiect de licenta , proba scrisa , proba practica etc. etc. etc.)  si sa plec cateva zile in vacanta.

 

iulie 8, 2011

Vointa…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 8:23 am

               

                “Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează. Trebuie doar sa vrei atat de mult incat sa faci din imposibil o realizare. ”

iulie 3, 2011

Uitare…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 8:42 am

” Uitarea este cel mai bun medicament al sufletului. ”  Ce faci insa cand ea intarzie sa apara? Cand timpul in loc sa te ajute e parca impotriva ta si ti-e din ce in ce mai dor ? Cum faci ca amintirile sa ramana exact asta : niste simple amintiri pe care sa le retraiesti  cu placere dar care sa nu te impiedice sa vezi viitorul fara ele?  Cum sa uiti ceva pe care ti-ar placea sa-l ai alaturi in prezent si mai ales in viitor?  De ce mereu trebuie sa lipseasca ceva/cineva pentru ca fericirea sa nu fie completa? Nu te poti bucura pe deplin daca inima e impartita in mai multe bucatele si fiecare e atat de departe una de cealalta. Probabil pentru ca nu poti avea mereu tot ceea ce iti doresti, trebuie sa renunti la ceva. Am observat ca sunt oameni care traiesc in trecut si nu pot trece mai departe iar altii sunt atat de preocupati de viitor , de ce or sa faca maine ,peste o luna , un an incat  uita sa mai traiasca prezentul , sa se bucure de momentele placute care li se intampla AZI si nu MAINE. Cel mai bine e sa simti , sa faci ,sa iubesti ACUM si nu mai TARZIU dar pentru asta trebuie mai intai sa uiti si oricat ar parea de simplu , nu e.

iunie 28, 2011

Momente si momente…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 1:57 pm

Ce importanta are ca te iubesc atat de multe  de persoane si iti sunt alaturi daca nu  poti avea pe cine doresti cu adevarat?  De ce o  fi iubirea asa complicata cateodata? Noroc cu timpul care se scurge asa de repede si nu te lasa prea mult sa te afunzi in tristete. Trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe…

 

iunie 23, 2011

:)

Filed under: Eu si...atat — iana @ 5:48 am

 „ Nu intotdeauna ceea ce tie iti pare a fi rau  este cu adevarat rau.  Abia la sfarsit poti trage concluzia.

De multe ori succesul ne apare deghizat in esec !  Sa mergi din esec in esec fara a-ti pierde entuziasmul ,acesta este succesul. ”

               ” Success is a journey, not a destination.”    Ben Sweetland

iunie 16, 2011

Lectie de viata…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 5:07 am

” Nimic nu se intampla fara un rost anume asa cum si orice lucru are doua fete.  Trebuie doar sa stii sa pui punct atunci cand iti dai seama ca s-a terminat. Intotdeauna o poti lua de la inceput , luminita de la capatul tunelului asteapta doar sa gasesti drumul spre ea. Iar odata ce ai gasit-o poti fi sigur ca o noua etapa din viata este pregatita sa-si urmeze cursul. Si ca  orice inceput are si un sfarsit ,  poate fi un happy-end sau nu , in functie de alegerile pe care le faci , cert este ca mereu va exista o portita care va deschide noi si noi orizonturi.Doar asta e viata…o continua cautare, o infinitate de solutii pentru care trebuie doar sa gasesti cheita potrivita. Nu o sa stii niciodata care e aceea , poate ca asta e si farmecul…sa tot incerci , gresind ,cazand ,riscand dar de fiecare data iesind la suprafata.  Poate uneori incetezi sa mai dai din aripi , ai obosit si nu mai vezi nici un rost dar lupta nu se incheie aici. Mai ai inca multe de parcurs iar un lucru odata inceput trebuie dus pana la capat…iar tu ai inceput in momentul cand ai deschis pentru prima oara ochii. Atunci ai pornit in aceasta calatorie numita viata si nu te poti oprii , nu inainte sa termini tot ceea ce ti-a fost dat sa traiesti.Nu pune stop inainte sa ajungi la final , nu poti sa stii ce te asteapta. „

 

iunie 4, 2011

Caracter…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 9:26 am

            ”  REPUTATIA este ceea ce oamenii cred despre tine , CARACTERUL tau este ceea ce esti .

Un CARACTER bun inseamna sa nu te abati de la principiile etice ,chiar daca toti cei din jurul tau o fac. Iti construiesti un CARACTER bun facand intotdeauna lucrul corect, pentru ca este corect sa faci asa .

Nu conteaza cum esti VAZUT  de ceilalti  , conteaza cum te SIMTI  tu cu constiinta ta. Iar daca seara poti sa pui capul pe perna impacat ca in ziua respectiva ai incercat sa dai ce ai tu mai bun si nu ai facut nici un lucru de  care mai tarziu sa-ti fie rusine atunci  poti sa fii MANDRU de tine.  CARACTERUL tau va fi ceea ce tu alegi sa fie .”

mai 31, 2011

Foolish games

Filed under: Eu si...atat — iana @ 5:48 am

      ”     -Eu am pus puţin prin comparaţie cu tine, dar este, să nu te îndoieşti de asta, copilaş, dar tu pui imens şi tot imens te va durea. Cum să te opresc? Cum să te vindec?
          Întrebarea era mai mult pentru el chiar dacă o spusese cu voce tare. Nu ştia cum o poate vindeca.

                        Oare cea mai frumoasă formă a iubirii pe pământ să fie iubirea care se sacrifică, iubirea care da prea multă iubire în loc să prindă şi să ţină în mână ceea ce îi e drag, lasă să zboare ca să nu strivească sau să nu facă rău!?     E nebunie sau e forma maximă a iubirii să-ţi impui sufletului să se sacrifice pentru ca cel la care ţii să nu primească jumătăţi de măsură? Felul în care proceda profesorul era fantastic. Îşi impunea şi îşi dirija inima spre renunţare în numele unei fericiri mai mari faţă de ceea ce poate să-i ofere el fetei şi mai suferea şi pentru durerea ei… Ar fi vrut să-l doară numai pe el; durerea ei să fie tot a lui.”  ( „Acasa” de Luminita Aldea )


mai 27, 2011

Atat de multa bucurie…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 5:23 am

In sfarsit o melodie care ma binedispune …

”  E atat de multa bucurie, Pe drumul care v-om porni.
E atat de bine sa ai vise, Care se vor indeplini.

mai 23, 2011

Ce e normal?

Filed under: Eu si...atat — iana @ 6:20 am

Mereu m-am lovit de  ” Asa trebuie ” sau „Asa e normal ” si mi-a ajuns . Pana la urma cine zice ce e normal si ce nu ? Dumnezeu ne-a dat fiecaruia o viata ca sa o traim cum credem de cuviinta… bine sau rau e alegerea noastra si noi suportam consecintele , nu altcineva . Cred ca viata e prea scurta ca sa o traim asa cum cred ceilalti ca e normal.  Sunt de accord ca nu putem trai in totalitate ” liberi” si fara reguli  pentru ca totusi nu suntem singuri ci intr-o comunitate dar ma surprinde ca in ziua de astazi mai sunt oameni care au anumite prejudecati invechite dupa parerea mea.  In general normalitate este o stare de fapt a majoritatii si a obisnuintei ,adica daca un grup mai mare de oameni au facut un anumit lucru  probabil toti trebuie sa facem la fel…efectul de turma.  Iar tot ceea ce nu intra in ” obisnuit ” e blamat…gresit,  pentru ca a face un lucru diferit de ceilalti nu inseamna neaparat ca nu este benefic sau ca intra in sfera anormalului.  Mai degraba as zice ca normalitatea tine de noi insine ,de principiile noastre si de modul cum fiecare dintre noi vedem aceasta stare , care pana la urma este relativa . Iar daca ceilalti ar fi mai preocupati sa-ti traiasca propria viata in loc sa o critice pe a altora cred ca ar disparea multe din prejudecati.

mai 17, 2011

Zambet…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 10:19 am

” Femeile se indragostesc de ce aud si barbati de ce vad. De aceea femeile se machiaza si barbatii mint!”  :))

mai 12, 2011

Mi-e dor…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 9:49 am

     Mi-e dor : – de o anumita privire ,de un anumit zambet;

                              -de anumite persoane care au facut parte din viata mea la un moment dat  ;

                             – de un anumit loc unde am fost fericita  ;


    Mi-e dor pur si simplu…

   ” Dorul este focul care arde sperantele ,dorintele ,durerile… iar cenusa care ramane reprezinta amintirile „

mai 8, 2011

Emotii ,trairi

Filed under: Eu si...atat — iana @ 7:51 am

In mod clar Dumnezeu are grija de toti si ne da fiecaruia ,mai devreme sau mai tarziu, soarta pe care o meritam. Timpul ne schimba ,in bine sau in rau ,dar cert este ca niciodata nu ne mai putem intoarce la locul de unde am plecat fiind aceiasi. Si asta am simtit-o pe pielea mea in momentul cand in sfarsit l-am revazut pe tatal meu. Poate ca un an ,doi nu ar face diferenta atat de mare …dar 12 ani????  A fost cel mai ciudat sentiment pe care l-am trait pana acum , nici nu se poate explica in cuvinte. Si cum era de asteptat niciunul din scenariile pe care mi le facusem de atatea ori nu a corespuns cu realitatea. Nu mi-am inchipuit nici o clipa ca o sa fie atat de diferit sau ca toata ” furia” pe care o simteam candva nu va mai avea rost in acele momente. Poate ca daca imaginea pe care o aveam despre el de cand eram doar un copil …aceea de om puternic ,mandru , caruia nimic nu ii statea in cale cand vroia sa faca ceva mai exista astazi dar nu…n-a mai ramas nimic din asta. Acum e un om singur ,fara familie ,trist , cu soarta pe care el singur recunoaste ca o merita. Mi-a fost pur si simplu mila de el dar nu in sensul neplacut al cuvantului. Parca pentru o secunda am uitat toata suferinta mea si as fi vrut cumva sa-l ajut,sa-i fiu alaturi.Ceva insa inauntrul meu ma impiedica ,cel putin nu deocamdata , nu asa repede. Nu o sa  fie niciodata relatia tata-fiica pe care am admirat-o mereu la prietenele mele dar pot face un efort sa ne intelegem cat de cat bine . Am inteles ca nu ma ajuta deloc sa am sentimente negative fata de el ,din contra imi fac mie rau in primul rand. Nu-l pot ierta in totalitate … si asta nu din cauza faptului ca a lipsit din viata mea atatia ani ,pot intelege ca toti suntem oameni si luam decizii gresite pe care mai tarziu le regretam  ci pentru ca tot ce mi-am dorit mai mult in viata a fost  sa am o familie iar el mi-a distrus acest vis . E ca atunci cand ii spui unui copil ca nu exista Mos Craciun , ii distrugi toata lumea de basm in care el traieste. Nu stiu ce se va intampla de acum incolo , asta doar timpul o poate decide …indiferent daca va face sau nu parte din viata mea eu ii doresc doar sa fie fericit.

mai 5, 2011

Sentimente contradictorii…

Filed under: Eu si...atat — iana @ 8:03 am

Nu stiu ce simt ,nu stiu ce sa fac desi scenariul l-am refacut de zeci de ori.  Dupa 12-13 ani de zile in care a lipsit voit  tatal meu a reaparut in viata mea… daca se intampla asta mult mai devreme probabil m-as fi bucurat si as fi fost foarte fericita dar acum am un sentiment ciudat  pe care nici macar nu-l pot explica : nu e bucurie ,nu e tristete , nu e suparare ,nu e nicicum. E doar o stare de confuzie si neliniste de care chiar nu aveam nevoie in acest moment dar ca de obicei lucrurile nu se intampla atunci cand vrem noi. Inca nu l-am revazut ,doar i-am auzit vocea la telefon si aveam impresia ca vorbesc cu un necunoscut caruia nu-i pot povesti nimic despre mine. Astept momentul cand o sa-l vad fata in fata dar parca inconstient incerc sa-l aman mereu ,sa gasesc o scuza pentru a nu-l vedea. Si culmea eu nu sunt asa…intotdeauna prefer sa rezolv o problema cat mai repede  si nu sa-i prelungesc asteptarea care devine tot mai apasatoare cu cat trece timpul. Poate ca nu sunt pregatita sa-i ascult explicatiile pentru ca indiferent care ar fi acestea nu le pot gasi o justificare , nu cred ca exista scuza pentru care un parinte si-ar parasii copilul. Au fost multi ani in care mi-as fi dorit sa-l vad doar pentru a-i putea spune tot ce simt ,cat de suparata si dezamagita sunt de el. Astazi nici macar asta nu mi se mai pare un motiv suficient… ce rost mai au acum reprosurile , nimeni nu-mi va da inapoi toti anii in care am avut nevoie de el si n-a fost langa mine. Pe de alta parte nu as vrea nici sa raman cu toate sentimentele pe care le-am adunat de-a lungul timpului ,as vrea oarecum sa ma eliberez de toata furia pe care inca o mai am. Cert este ca nimic nu va mai fi la fel , e mult prea tarziu …tot ce imi ramane acum e sa astept reintalnirea …nu stiu cum va fi ,nu stiu ce vreau sa-i zic , nu mai stiu nimic acum.

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.