De cate ori nu am auzit asta ; a devenit deja un cliseu ca multe altele dar in definitiv este adevarat.Speranta e ceva omenesc,e intruchiparea dorintelor unei persoane,un vis cu ochii deschisi.Atata timp cat avem dorinte,idealuri de implinit speranta este acel imbold care te impinge de la spate si nu te lasa sa renunti. Speranta nu ne abandoneaza niciodata,de cele mai multe ori noi suntem cea care o abandonam pe ea ,noi renuntam mult prea usor la a mai crede.Cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce chiar si atunci cand se parea ca nu mai este nici o speranta pentru ca numai asa poti reusi in viata,luptand pana la capat pentru ceea ce iti doresti. Speranta e un dar pe care ni-l oferim noua insine si e singurul care ne ramane atunci cand orice altceva dispare,cand totul pare pierdut si fara rost…e ratiunea oamenilor de a trai.Ati observat oare ca sunt momente in viata cand te ghidezi numai pe instinct,pe inspiratie? Te lasi indrumat doar de dorinta iar singura care iti duce asteptarile la extrem si te incurajeaza constant e speranta? Nu mereu rezultatul este cel asteptat,dar din nou speranta este cea care iti spune ca „data viitoare o sa fie mai bine.” Speranta,in fond,e o iluzie,un optimism aproape absurd care te tine in alerta si iti pune mintea in functiune. ” Nu lasa visele sa piara,pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare !”
Iana's Blog 